Articles
Thanks so much for sharing you wisdom with our readers. You are truly a blessing on the planet."
—An editor NAP Seattle
Naomi Aldort Library
- And They Played All Day
- Getting Out of the Way
- Helping Children Resolve Emotional Hurts
- How Children Learn Manners
- How to Give Advice to Children
- Surviving the Toddler Years
- Toddlers: To Tame or to Trust
- The Ethics of Representing Childhood in Western Culture
- When Toddlers Bite
- How to Soothe a Crying Baby
- Taming the Tiger Mother
- Your Child is Like the Rain
- The Price of Praise - Part 1: Connecting to the Child's Own Feeling
- The Price of Praise - Part 2: Expressing Appreciation
- The Price of Praise - Part 3: Building Self-Confidence with Unconditional Love
- Social Skills are Learned with Parents First
- Beyond Validation: Raising Peaceful and Emotionally Resilient Children
Pretul laudei, Partea 1. Realizarea unei legaturi cu propriile sentimente ale copilului
By Naomi Aldort
Author of Raising Our Children, Raising Ourselves
Întrebare: „Am citit articolul dumneavoastra din revista “Mothering” despre efectele negative ale laudei si am devenit îngrijorata. Daca încetez sa-mi laud copilul, îsi pierde interesul. Ce modalitate de a aprecia ceea ce face pot folosi în locul laudei?”
Raspuns: „Nu e nimic ce poti face “în locul laudei”. Cuvintele care intentioneaza sa faca copilul sa simta si sa faca ceea ce noi vrem sunt manipulatoare si au acelasi pret ca si alte constrângeri: pierderea motivatiei intrinseca, pierderea încrederii în propria persoana, dependenta de aprobare, relatii deteriorate între parinte si copil, respectul de sine scazut, nesiguranta, dezinteres, lipsa de onestitate, trai cu un efort minin, teama de provocari, si multe altele. Aceasta nu înseamna ca devenim indiferenti; dimpotriva, când ne eliberam de intentia de a avea un impact asupra emotiilor copilului, actiunilor sau comportamentului, un parinte îsi poate exprima cu generozitate aprecierea si încântarea fata de copilul sau în mod liber si autentic.
Sentimentele si gândurile pozitive cu privire la copil sau la actiunile sale pot fi exprimate în patru cai: Validare, Apreciere neconditionata, Recunostinta, Oferirea unei confirmari (când este ceruta).
Niciuna dintre acestea nu include lauda ca o evaluare.
Nu este vorba despre bine sau rau, dragut sau urât, ci despre a oferi oportunitatea copilului, ca auto-satisfacerea sa fie parte din fericirea lui, pentru a-l aprecia, iubi si raspunde nevoilor lui pentru confirmare. În prima parte la lauda voi aborda modul prin care sa-i permiti copilului sa-si exprime sentimentele de bucurie si apreciere: Validarea sentimentelor lui de auto-satisfactie.
Un copil vrea sa stie ca suntem constienti de succesul sau si vrea sa-si împarta experienta fericita, cu noi. Când îl lauzi cu intentia de a crea un impact asupra sentimentelor sau actiunilor copilului tau, îi manevrezi emotiile, însa nerelationând cu el. Pentru a relationa cu copilul tau în timp ce îl apreciezi, trebuie sa te conectezi la sentimentele exprimate de el, în loc sa încerci sa-i induci alte sentimente.
A aplauda si evalua un copil poate fi confuz în variate moduri: dorinta unui copil de a-si multumi parintii este atât de puternica încât el poate fi usor influentat sa se îndeparteze de propriul lui drum în viata, în încercarea de a trai la asteptarile parintilor lui.
Propriul lui sens poate fi departe de ceea ce te-ar flata ca parinte, el se poate simti dezamagit de creatia lui, jenat de comportamentul pe care îl are, resentimentul ca trebuie sa faca ceva, sau nedumerit de conflictele nejustificate si apoi s-ar putea îndoi de propria abilitate de a se cunoaste.
Un tata mi-a povestit amintirea lui de a sta ca un mic copil pe partea de sus a unui diapozitiv mare contemplând la coborârea ce urma sa aiba loc pentru prima data. A stat acolo pentru un timp, iar apoi s-a întors pe burta, cu picioarele înainte. În secunda în care a ajuns jos, parintii s-au bucurat si l-au aplaudat. El a ramas serios când a ajuns în partea de jos, nu din cauza contemplarii, ci datorita faptului ca a concluzionat ca e ceva serios în neregula cu el, pentru ca altfel, parintii nu ar fi considerat mare lucru coborârea lui în jos pe diapozitiv. Concluzia a fost întarita de executarea unor laude de genul în mod repetat si a ramas cu el, limitându-l ca adult în mai multe moduri.
Întrebarea este, ce ar fi putut face parintii acestui barbat sa-si exprime aprecierea fara sa-i contrazica experienta interioara? Ei ar fi putut valida sentimentul ce era deja acolo; contemplarea. Dupa ce a coborât de unul singur, ei ar fi putut sa astepte pentru ca el sa-si exprime auto-satisfactia, si daca ar fi facut-o, ei ar fi putut apoi sa se alature starii lui de fericire fara sa exagereze sau sa dramatizeze; poate ca el ar fi râs cu încântare iar atunci ei ar fi putut sa râda împreuna cu el. Poate ca ar fi spus cu un zâmbet pe fata, “M-ati vazut coborând atât de repede?” si ei ar fi putut sa zâmbeasca si sa-i spuna: “da, te-am vazut alunecând repede tot drumul.” Si, daca ar fi parut entuziasmat, ar fi putut sa-l întrebe: “Te simti entuziasmat?” Dar, daca el nu ar fi exprimat nimic, indicat ar fi fost sa nu se spuna nimic si sa-l întrebe mai târziu cum s-a simtit.
Ai putea crede ca lauda ajuta stima de sine a unui copil pentru ca el pare bucuros. Însa, el nu este fericit ci doar usurat ca a reusit din nou sa obtina aprobare. El devine priceput, nu la învatatura, ci la a trai într-un mod inautentic. Daca fiul tau înceteaza sa învete sau sa obtina ceva când nu îl lauzi, în mod evident el nu este interesat de acel lucru.
Nu exista nici o diferenta între lauda de evaluare si pedepsirea, în ceea ce priveste metodele de manipulare. Teama de a nu fi aprobat este atât de intensa ca si teama de pedeapsa. Ca cu oricare metoda de manipulare, copilul face lucruri pentru motivul gresit: sa obtina lauda sau pentru a evita absenta. Singurul care “beneficiaza” este adultul care câstiga controlul temporar asupra copilului. Este temporar, deoarece, fiind inautentic, actiunea sau comportamentul poate exista atâta timp cât aprobarea este obtinuta.
Când copilul tau îsi exprima bucuria prin el însusi sau prin ceva ce el a creat, poti empatiza. Fa-o cu cuvinte care transmit sentimentele tale fara a-l evalua. Nu încerca sa generezi un sentiment în copilul tau, ci sa reflecti bucuria lui si sa te alaturi victoriei lui. Spre exemplu, daca copilul tau exprima bucuria în lucrarea sa de arta, nu evalua imaginea, ci adopta sentimentele care sunt deja acolo, cu un zâmbet sau cuvinte: “Esti încântat de pictura ta? Îti doresti sa-l atârni de perete?” Poti deasemenea sa îti exprimi sentimentele în mod liber, “Când ma uit la aceasta îmi amintesc de casa din pomul cu mere a bunicului.”
Scaparea de dependenta
În cazul în care copilul tau este conditionat sa caute evaluarea ta si întreaba: “Este bine, tata?” poti oglindi nevoia lui pentru aprobare: “ Te simti îndoielnic si ai nevoie sa stii ca arta ta este frumoasa?” si poti adauga: “Când îmi ceri sa îti spun daca îmi place ma simt îngrijorat pentru ca mi-ar placea sa stiu ca poti fi multumit de tine pe cont propriu.” Procesul de eliberare” poate include discutii deschise pe aceasta tema.
Când esti instruit: “uita-te la mine” sau “asculta-mi povestea”, urmeaza instructiunile. Nu ti s-a cerut sa evaluezi, nici sa “emani” sentimente bune. Priveste, asculta si ofera atentie. Copiii stiu ce vor si sunt hotarâti prin natura (fapt de care multi parinti se plâng.)
Chiar si atunci când copilul tau alege singur sa studieze sau sa-si dezvolte o abilitate, nu folosi lauda pentru a-l sprijini în demersul ales. Când detectam investitiile noastre în calea proprie a copilulu nostru, copilul poate sa-si piarda pasiunea pentru aceasta. De mai multe ori am empatizat cu parinti al carui copil a renuntat la arta, sport sau muzica dupa primirea chiar si unei singure laude dramatice de la adultii din jurul lui.
Utilizând lauda pentru a modifica comportamentul înseamna ca copilul nu alege sa faca ceea ce noi ne dorim, el actioneaza doar pentru a ne multumi pe noi în timp ce nevoile lui nu sunt împlinite. O asemenea manipulare construieste ziduri între oameni indiferent de metoda. Nu încerca sa creezi un sentiment sau un comportament în alta fiinta umana, în schimb, apreciaza-l asa cum este el , prin reflectarea sentimentelor care sunt deja simtite de el.”
©Copyright Naomi Aldort
Naomi Aldort is the author of, Raising Our Children, Raising Ourselves. Her advice columns are published in progressive parenting magazines worldwide. Aldort offers guidance by phone/Skype internationally regarding all ages, babies through teens: attachment parenting; natural learning; peaceful and powerful parent-child relationships, marriage, and more. Products, phone sessions, and free newsletter: www.authenticparent.com
Reproduction of material from any pages of
NaomiAldort.com site
is strictly prohibited without written permission.
©Copyright Naomi Aldort.