Naomi Aldort, Parenting/Family Guide

Articles


"OH WOW! I REALLY LOVE YOUR ARTICLE!!!
Thanks so much for sharing you wisdom with our readers. You are truly a blessing on the planet."

—An editor NAP Seattle

Naomi Aldort

Pretul laudei, Partea a 2-a: Exprimarea aprecierii
By Naomi Aldort
Author of Raising Our Children, Raising Ourselves

Întrebare: „Înteleg îndrumarea ta de a nu lauda realizarile copilului si de a valida, în schimb, auto-aprecierea pe care o exprima. Cu toate acestea, pot sa-l laud când ma ajuta, si, pot sa-i ofer o parere pozitiva atunci când practica muzica?”

Raspuns: “Ne dorim ca un copil sa stie ca apreciem ajutorul din partea lui, si ne dorim sa oferim pareri utile atunci când sunt cerute de catre copil. Lauda este o evaluare si astfel, rateaza aceste intentii; oricând ne dam cu parerea sau judecam (nu conteaza cât de pozitiv) comportamentul sau realizarea altei persoane, aparem ca si cum ne-am considera superiori, drept urmare, aceasta este perceputa ca o patronare/ocrotire. O astfel de lauda este de natura sa produca nocivitate, ridicari din umar sau ochi “dati peste cap”- pentru ca nu satisface nevoia copilului de respect si egalitate. În cazul în care o asemenea lauda este acceptata, poate duce la dependenta si nesiguranta, cum este explicat în prima parte din cele trei ale acestei serii de articole.

Când copilul tau satisface nevoile tale

O mama mi-a spus despre fiul ei în vârsta de 12 ani, care într-o zi, pe cont propriu, a tuns gazonul. Ea l-a laudat: “Oh, cât de minunat, devii din ce în ce mai mult de ajutor si pare atât de frumos.” Trei luni mai târziu ea mi-a spus ca nu a mai ajutat de atunci, chiar daca au muncit mult cu treburile în curte. Dupa sesiunea cu mine ea a luat legatura cu copilul ei si a spus: “Nu ai mai participat la activitatea de munca din curte de când ai tuns gazonul. Te simti dejucat pentru ca doresti sa ajuti din propria ta vointa?” “Nu vreau sa obtin note pentru munca mea”, a raspuns el. “Când ma lauzi stiu ca încerci sa ma faci sa te ajut din nou, iar asta mi-a anulat dorinta de a ajuta.” Când un copil te ajuta, el nu îsi doreste sa fie evaluat; vrea doar sa stie ca te-a ajutat, si s-ar bucura sa stie ce simti despre asta. Sa spui “multumesc” poate fi de ajuns pentru un ajutor minor, dar nu pentru o actiune ce necesita mai multa implicare sau de lunga durata. Poti genera un sentiment mai mare de apreciere prin împartasirea sentimentelor tale si recunoscând care nevoi ti-au fost împlinite. De exemplu, unui copil care te-a surprins cu o cina pregatita, îi poti spune: “Oh, ma simt atât de usurata, acum voi fi capabila sa ma bucur de cina si vom avea timp în continuare sa jucam jocuri împreuna. Îti multumesc mult.”

În mod similar, copiii vor sa stie ca nevoile tale au fost împlinite când sunt si ei luati în considerare. Cuvintele de lauda precum: Ai fost atât de dragut sa stai linistit în timp ce dormeam”, denota evaluare, nu recunostinta. Ceea ce copiii vor sa stie: Ai beneficiat de efortul lor? Cum te simti în legatura cu asta? În cazul puiului de somn de dupa-masa poti spune asta: “Ma simt odihnita si sunt recunoscatoare ca a fost liniste în casa. Multumesc.”

Oferirea de feed-back:

Feedback-ul consta în fapte, nu judecati de valoare. Nu este vorba despre bine sau rau, ci despre detalii specifice. Spunând: “Asta a fost bine”, îi transmite unui elev foarte putine pentru ca el nu detine nici o cale de a afla ce anume a cauzat “bunatatea” si cum sa-si îmbunatateasca performanta. Cu toate acestea, parerile nu trebuie sa fie seci; validarea ta asupra auto-satisfactiei copilului, precum si sentimentele tale pot fi exprimate în legatura cu feed-back-ul. Exprimarea sentimentelor poate fi parerea cea mai sincera si reala când copilul îti cere sa-i spui ce impact are creatia sau performanta lui asupra emotiilor tale.

Ca parinte, ofera feed-back doar atunci când ti se cere si în mod precis despre ceea ce ai fost întrebat. Adaugând o “lectie”, cel mai probabil va genera disconfort, deoarece nu este respectuos sa faci asta. Daca copilul tau nu stie înca cum sa ceara feed-back si te întreaba: “A fost bine, tata?” tu poti adauga, “Ma simt confuz pentru ca nu stiu ce vrei sa auzi”. Cere directive: “Poti sa-mi spui precis ceea ce ai nevoie? Vrei sa-ti spun daca picioarele tale erau drepte?” “Sa cronometrez timpul de alergare”? “Vrei sa-ti spun daca notele sunt înafara tonului sau daca arcul tau e drept?” Dupa ce primesti inctructiunea precisa, poti oferi feed-back. Unei dansatoare: “Da, picioarele tale au fost drepte în primele doua salturi, si în al treilea salt, cel din spate a fost aplecat.” Unui violoncelist care întreaba daca schimbarile de ton au fost subtile”, “Ele au fost netede pe corzile c si g, si rigide pe corzile a si d.” Daca ti s-a spus sa-ti exprimi sentimentele nu folosi cuvinte marete, ci doar sentimente: “Când ma uit la pictura ma simt absorbit.”

Relatia cu un profesor este diferita într-un singur detaliu: Profesorul nu trebuie sa astepte ca elevul sa-i ceara feed-back. Prin prezenta lui la lectie copilul si-a declarat dorinta de a primi feed-back si instructiuni. La sfârsitul unei lectii productive un profesor îsi poate exprima aprecierea generala pentru ca acesta este în legatura în mod natural cu specificatiile care au avut loc în lectie; ea poate spune: “Vad o mare îmbunatatire a calitatii sunetului” sau “M-am bucurat de practica de azi. Devii un jucator de tenis abil.”

În timp ce te poti simti coplesit si îti doresti sa fii mai spontan, realizeaza ca ceea ce simti la tine ca fiind “sinele real” este mai probabil sa fie un set de obiceiuri. În timpul schimbarii unor astfel de obiceiuri, intentia inimii este cu mult mai importanta decât formularea perfecta. Poti pica testul de “vocabular” si sa adaugi câteva cuvinte de lauda care vor fi „lubrifiate” de conexiunea vitala pe care o creezi.

Înlocuind lauda cu validare, recunostinta si feed-back, încurajezi generarea autonomiei copilului tau si un sentiment de relaxare pentru tine. Sentimentul ca copilul tau este valoros nu trebuie sa depinda de realizarile lui, serviciu sau comportament. În urmatorul articol voi elabora crearea unui context de dragoste si apreciere – neconditionat.”

©Copyright Naomi Aldort

Naomi Aldort is the author of, Raising Our Children, Raising Ourselves. Her advice columns are published in progressive parenting magazines worldwide. Aldort offers guidance by phone/Skype internationally regarding all ages, babies through teens: attachment parenting; natural learning; peaceful and powerful parent-child relationships, marriage, and more. Products, phone sessions, and free newsletter: www.authenticparent.com

Reproduction of material from any pages of NaomiAldort.com site
is strictly prohibited without written permission.
©Copyright Naomi Aldort.